divendres, 30 d’agost del 2013

CRÓNICAS DENDE O INFERNO



A alegría no país da raíña mentira
é causa de cegueira entre os seus cidadáns.
Mentres caen as faíscas
dos fogos de artificio o pensamento fuxe,
a razón abandoa os sermóns dos charlatáns de turno
que recitan dende os seus tronos mediáticos
o playback do discurso dominante
suministrado polas axencias de poder.
Os sorrisos e as gargalladas da xente
en plena orxía da superficialidade
son apático aceno
dunha comunidade acobardada que permitiu
que os ladróns instalaran a súa cova no palacio do Goberno.

Escribes polo silencio meditado dos días
en que a esperanza nos será devolta.
Escribes a crónica dun entroido de despropósitos

vivido dende o inferno.

Traducción galega: Miriam S. Moreiras

diumenge, 25 d’agost del 2013

CRONICI DIN INFERN


Bucuria din țara unde primează falsitatea
provoacă o ciudată cecitate printre locuitori.
În timp ce cad fragmentele
focurilor artificiale, pribegește gândirea,
predicatorii laici                                          
încetează să-și mai scrie discursurile rationale,
adică proclamă acum, stând pe jețurile lor mediatice,
playbak-ul unui discurs dominant
furnizat de agențiile supuse puterii.
Zâmbetele și râsetele oamenilor
în plină orgie a superficialității
sunt grimasa apatică
a unei comunități nepăsătoare ce a permis
ca tâlharii să-și instaleze cortul în palatele Guvernului.

Scrii pe tăcerea gândită a zilelor
prin care ni se va întoarce speranța.
Scrii cronica unui carnaval de aberații
pe care îl trăiești din infern.

(Versió en romanès d'Andrei Langa del poema del llibre inèdit Petjagollal de Manel Alonso i Català)

divendres, 23 d’agost del 2013

CHRONICLES FROM HELL


Joy in the country where fallacy rules
causes a weird blindness among their citizens.
While the sparks from the fireworks
are falling, thinking goes away,
secular preachers
quit writing rational sermons
as they now proclaim from their mass media thrones
the playback of the dominant speech
provided by the agencies in power.
In this orgy of superficiality
people’s smiles and laughs
are the apathetic gestures
of a cowardly community who allowed
thieves to keep their booty in the presidential house.

You write for the meditative silent of the days
when hope will be returned to us.
You write a chronicle of a nonsense Mardi Gras celebrated in Hell.

Autor: Manel Alonso. Translation: Miriam S. Moreiras